Aceasta a fost povestea expunerii finale a instalatiei Baby-blues 3, cunoscuta printre prieteni drept ”Tavan-garda”. A stat timp de o luna in ”pridvorul” salii antiseptic de estetice de la mezaninul proaspetei Biblioteci Nationale, la final a fost sacrificata (nu pe altarul artei, ci al inghesuielii permanente) si i s-a pastrat drept trofeu... pielea de imagini, care poate fi admirata acum din nou sub tavanul ”galeriei camera mica” :) Imi pare totusi rau ca nu pot insera aici si sunetele ei, mai precis inregistrarile de-a lungul timpului cu copiii mei, care introduc foarte bine in atmosfera. Poate o sa invat sa pun cumva si o inregistrare audio.
